Situatia a devenit atat de grava, irationala, incat a degenerat in ridicol: galeriile au obosit si s-au cam plictisit, iar actorii sunt liberi sa-si sparga capetele in voie.
Cum arata poza, vazuta de departe? Si Dragnea, si Iohannis NU vor: primul acuza hotararea de condamnare, al doilea acuza decizia CCR. Fiecare, alaturi de tabara sa, crede ca are dreptate. Cine are dreptate? E prea tarziu sa mai aiba vreo importanta.
Adevarul este insa unul singur. Nu Dragnea si Iohannis se bat acum, ci doua grupari politico-statale ale caror exponenti sunt cei doi. Chiar daca si-ar dori sa renunte, niciunul nu mai poate da inapoi, pentru ca mizele ii depasesc.
Cine are prima sansa? In loc de analiza, mai bine sa ne amuzam putin cu Budai-Deleanu si a sa far-asemanare Tiganiada. Doua strofe din Cantecul VI, care vorbeste despre cum i-a inarmat Vlad Tepes pe tigani sa se lupte cu turcii pentru apararea tarii. Tiganii fac strategii de lupta, stau la sfat si isi inchipuie cum vor fi de viteji, iar Vlad, dorind sa-i puna la incercare, simuleaza un atac turcesc, imbracandu-si oastea in haine turcesti…:
„Ce au fost au trecut, acum cioare/ Nu suntem mai mult, ci laudata/ Oastea lui Vlad, caci el da mancare/ Va dete si v-arma d`asta data;/ Deci, trebuie-a ne socoti bine/ Ca sa nu patim cumva rusine./ (…) Tiganii daca-aproape vazura/ Turcimea venind, de spaima mare,/ Toti isi uitara limbile-n gura,/ Tiindu-se fara de scapare/ Periti; acum armele-si uitasa/ Si cauta numa la tufa deasa.”
Unii se gandesc mult la „tufa deasa”, desigur, si astazi, de atata amar de ani de la Tiganiada acestui Homer al romanilor, Budai-Deleanu.
Sursa: Aurelian Pavelescu
