L-am votat pe domnul Iohannis!
Mi-e rușine să spun altfel, n-am mințit niciodată, la ce mi-ar trebui să vă mint tocmai acum?
L-am votat cu speranța sau în speranța că ne aduce ceva din spiritul cazon al neamțului de bun- simț, al neamțului care știe și respectă regulile jocului democratic, al neamțului care ne mai poate apropia de excepționalele vremuri ale Marelui Carol și ale Marelui Rege Întregitor de Țară, Regele Ferdinand!
N-am cum să-mi mai pun cenușă în cap, acum!
Buna mea credință probabil că au avut-o și alții…
N-aveam cum să-l votez pe cel mai mincinos politician al acestor timpuri, chiar dacă, așa cum se știe, domnul Ponta face parte dintre cei mai tineri politicieni ai zilei!
Tocmai aici am înțeles eu că trebuie să facem diferența!
Să nu-i dau votul unui tânăr politician absolut mincinos, nedemn funcției ocupate la timpul respectiv în zozna politicii de vârf și să-i dau votul meu, credința mea, dorința mea de mai bine și mai frumos, și mai cinstit, și mai curat, unui urmaș al unei etnii ce s-a făcut cunoscută în Istorie prin curaj, bun- simț, omenie, respect față de oameni, disciplină în muncă…
Să-mi iertați naivitatea, dar eu așa am crezut și așa am votat!
Astăzi, la aproape două săptămâni de zile după episodul cel mai tragic, cel mai rușinos, cel mai nedemn posibil, episodul –Lazăr-, constat cu durere, cu uimire, cu revoltă, cu indignare maximă, cu tot ce vreți domniile voastre mai umilitor și mai jenant să-mi treceți în palmaresul unor trăiri, că distinsul meu Președinte, omul în care am crezut mai mult decât în orcine, atunci când l-am votat, nu mă vrea lângă domnia sa, nu mă agreează, nu mă înțelege, nu dorește să facă lumină într-un caz ce poate zgudui din temelii toată construcția OMULUI IOHANNIS!
Ce motive aveți, distinse domnule Președinte, să nu-l demiteți, de îndată, pe cel ce-a fost co-torționarul celor ce l-au umilit, chinuit, batjocorit, pe deținutul politic, Iulius Filip?
Domnul Lazăr, domnule Președinte, nu este doar un fost procuror al sistemului comunist, așa cum vrea să ne spună acum, cu o nerușinare greu de suportat, domnul Lazăr a fost procurorul care a prezidat Comisia de propunere la eliberări a deținuților care îndeplineau condițiile legii comuniste și, așa cum ați aflat acum, nu numai că nu a făcut propunerea ce-i sta în obligațiile de serviciu, dar l-a mai „condamnat” pe „dușmanul poporului” să rămână la belciugul Aiudului, încă un an…
Este, domnul Lazăr, un model de procuror, un model ce mai poate sta, fie și o singură zi, pe înaltul post de Procuror General al Republici, domnule Președinte?
Nu vă obligă conștiința de înalt demnitar al Statului, să-i cereți unele explicații?
Să-l dați afară ca pe o măsea stricată, ca pe un gunoi, ca pe o bubă plină cu tot puroiul sistemului comunist?
În numele credinței ce mi-am pus-o în domnia voastră, atunci, la votul pentru primul mandat de șef al Statului, vă cer, vă implor să luați imediat măsura îndepărtării acestui slujbaș zelos al fostului regim comunist, din înalta demnitate a Statului , demnitate pe care a murdărit-o cumplit!
Nu vă asociați numele, cu numele acestui mărunt și păcătos procuror al altor vremuri…
Rămâneți la distanță de el, lăsați-l să-și ispășească pedeapsa de natură morală, cel puțin atât, pedeapsa de natură morală, pe care o merită din plin…
Sursa: George Rizescu
