Mi s-a atras atenția, pe pagina mea de socializare, că tot vorbind despre țărani risc să fiu pus sub observația celor ce consideră acest demers al meu drept o formă de naționalism radicalizat…
Altfel spus, dacă vorbim despre țăranul român, despre românismul specific țăranului român mă încadrez la extremiștii ce vor dărâmarea Țării, nu mai vor să fie cetățeni europeni, nu mai sunt în pas cu progresul și cu toate cele…
Sigur că, dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs, cum se spune, dar aici trebuie să spunem câteva vorbe!
Să înțelegem că țăranul român nu mai are dreptul la opinii? La opțiuni?
Că Țăranul român, atunci când vorbește despre românismul ce-i zace-n suflet, cu tărie și bună-credință, cu vorbe simple, dar adevărate, cu sentimente dintre cele mai curate, cinstite și fără pic de înverșunare împotriva țăranului din Germania, țăranului din Franța, țăranului din Anglia, țăranului din orice altă țară de pe pământul ăsta, este deja un fel de naționalist-extremist?
Să înțelegem, noi, ăștia care ne-am născut la țară, că nu mai avem voie să recităm din Radu Gyr, poezia noastră de suflet, poezia noastră atotcuprinzătoare de românism tipic țăranului român, „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”?
Chiar așa, țăranii mei, ION și GHEORGHE, mai au dreptul să-l citească pe Nichifor Crainic?
A fost și rămâne cel mai mare poet al creștinismului românesc, domnul Crainic, iar Ion și Gheorghe sunt trăitorii noștri esențiali în sfințenia creștinismului nostru ortodox…
Cum să-i spui lui Ion și lui Gheorghe că niște parlamentari netrebnici, lipsiți de orice urmă de românism în sufletul lor profund păcătos, au dat o Lege, prin care, ei, țăranii mei, nu mai au dreptul să citească din Împăratul lor, Țăranul genial de la Boteni, Petre Țuțea?
Cine altul decât Petre Țuțea l-a așezat pe țăranul român în centrul universului nostru creștin-ortodox?
Cum să explici unor trepăduși pe culoarele falselor idei, falselor probleme, falselor credințe, că intelectualii noștri de maximă vizibilitate europeană și-au construit Statutul lor de buni români tocmai vorbind lumii despre țăranul român și românismul din sufletul țăranului român?
Domnilor de azi, distinși politicieni ai zilei, voi chiar nu înțelegeți că fără Biserica noastră creștin-ortodoxă și Țăranul român, România nu există? Țăranul român trăiește cu creștinismul ortodox în suflet și dincolo de Casa lui din Sat, Biserica îi este cel mai sfânt și unic loc al trăirilor sale!
PNȚCD-ul, Partidul țăranului român, poate unicul Partid al Țăranului român dintotdeauna, are o imensă obligație legală și morală să-l readucă pe țăranul român, familia și habitatul acestuia, adică SATUL românesc în prim-planul vieții noastre economice și politice!
Să-i dăm ascultare lui Radu Gyr: „Nu pentru-o lopată de rumenă pâine/Nu pentru pătule, nu pentru pogoane/Ci pentru văzduhul tău liber de mâine/Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”.
Citiți-l și recitiți-l pe Ion Mihalache, observați zbaterile lui supraomenești pentru a impune lumii din vremea lui pe cel ce ține ȚARA în spate și Neamul în suflet, pe ȚĂRANUL ROMÂN!
Dacă el a reușit atunci, să spere la o viață mai bună pentru țăranii acestei țări, noi, azi, de ce am fi mai prejos?
CE ne lipsește?
Când 50% din populația Țării trăiește tot la Sat, când condițiile de viață ale țăranului român sunt la fel de proaste, poate chiar mai proaste azi, față de perioada în care a strălucit PNȚ-ul domnilor Mihalache și Maniu, nu credeți, dragi politicieni că a venit vremea să se ocupe cineva și de soarta acestor oameni?
Pe vremea lui Mihalache ajunseseră deja banii prin Băncile specializate la sate, se construiseră liceele agricole și de meserii tot la sate, apăruseră deja cooperațiile de profil ca un imens ajutor dat micii producții sătești… S-au construit, tot atunci nenumărate școli, școli care funcționează și azi, copiii primeau inclusiv educația religioasă a părinților și a Neamului lor, buna-cuviință se fixase în conștiința țăranului, bunul-simț era deja o formă de respect religios pentru familia tradițională a țăranului român…
Unde suntem, azi?
Ce fel de învățământ se face azi, la Sat?
Cine se mai îngrijește și de produsele muncite cu greu de țăranul român?
Așa cum am anunțat, chiar dacă nu sunt membrul PNȚCD-ului, încă, cu tot respectul ce-l port acestui Partid, îmi iau dreptul oferit de strămoșii mei, țăranii din Argeș să vorbesc în și pentru interesul lor și al Satului românesc!
Și, atenție, domnilor, nu sunt extremist, nu sunt nici cel puțin naționalistul care aș vrea să fiu, pentru că, a fi naționalist român, este mai mult decât o cinste, este o imensă onoare pe care n-ai cum s-o obții dor vorbind…
Deranjez pe cineva cu opiniile și opțiunile mele?
În loc de salut vă mai așez o dată, spre adâncă memorare și ținere de minte, vorbele nemuritorului Radu Gyr: „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”!
Aici, în îndemnul ăsta sfânt se găsește OPȚIUNEA mea de suflet…
Sursa: George Rizescu
