Laura Codruta Kovesi a fost, in sfarsit, revocata. Foarte tarziu si cu costuri care nu pot fi calculate: decredibilizarea sistemului judiciar, puternice tulburari sociale care puteau fi evitate, distrugerea imaginii Romaniei. Personal am anticipat ca asa se va intampla in urma cu cel putin un an: si nu ca un pariu, ci pentru ca am stiut ca raportul de forte institutionale este in defavoarea lui Iohannis si Kovesi, ca exista o limita care nu putea fi depasita. Chiar si atunci cand aceasta limita a fost nepermis fortata.
Cine isi imagineaza, insa, ca razboiul a luat sfarsit, se inseala amarnic. Statul paralel este, a ramas puternic si dominator, iar o buna parte din societate captiva, manipulata cu instrumente exorbitante de retele extrem de agresive. Aceste retele vor aparea, din nou, la suprafata, in campaniile electorale care se apropie. Ma astept ca Klaus Iohannis, asumat ca un personaj care si-a construit intregul profil politic pe calcarea in picioare a ordinii constitutionale, sa atace din nou: altfel, nu va avea sanse pentru un nou mandat. Pentru ca asa si-a obisnuit si educat propriul electorat. Ultimul sau mesaj, prin care afirma ca a revocat-o pe Kovesi pentru ca a fost obligat de CCR, dar nu accepta de fapt decizia CCR, felicitand-o pe Kovesi, asta inseamna. Un mesaj inacceptabil, care, pe fond, contesta autoritatea CCR si-l pozitioneaza pe Iohannis in afara ordinii constitutionale: decizia CCR, de sanctionare, a fost luata de fapt, in deradere.
Cum este posibil asa ceva? Cei doi reprezinta, la randul lor, o forta politica. Una, probabil, mult mai puternica decat partidele sau chiar institutiile statului roman, ceea ce am putea numi statul paralel, dar, totodata, insuficient numita stat paralel. Mihai Eminescu vorbea de patura superpusa acum un veac si jumatate, mult mai cuprinzator.
Sursa: Aurelian Pavelescu
