NU-mi vine să cred! Apariția PNȚCD-ului în viața politică a țării ridică deja multe, foarte multe semne de întrebare!
Unii înjură ca apucații, alții blesteamă de mama-focului, cei mai mulți, cei ce nu știu mai nimic despre politica acestui Partid cu adevărat românesc, se dau după cum bate vântul momentului și, lipsiți de minima cultură necesară unui votant al secolului XXI, țipă din toți bojogii, fără să știe de ce, la noul Președinte al Partidului, la domnul Pavelescu.
Intelectual de rasă, avocat de succes, om politic cu viziune, domnul Pavelescu știe să îndure mojicia, chiar prostia unor „specialiști” în politica momentului, răspunde mereu cu bunul-simț al celui ce știe că „întotdeauna prostului trebuie să-i vorbești pe plac”(citez din Micul tratat de prostologie cu anexe, ediția a – II-a, la TIPOMoldova-Iași”) și, cu răbdarea omului politic bine instruit, răspunde mereu, dar mereu, cu calm, înțelegere și cunoaștere, celor ce-l vor mai degrabă mort, decât viu!
Cred, totuși, că dă dovadă de prea multă înțelegere, atunci când lasă toate mizeriile unor inși lipsiți de buna-creștere să-i murdărească pagina.
Am anunțat, in altă postare, că este momentul să ne refacem acest excepțional brand politic, că noul PNȚCD, condus de domnul Pavelescu, are obligația să revină în prim-planul scenei politice românești, și iată la ce ne este dat să asistăm.
Distinși prieteni, oameni buni, oameni de bună-credință, oameni care v-ați săturat să vi se tot vândă apă chioară pe post de „elixirul vieții”, nu credeți că este momentul să ne dăm mâna și să ne reconstruim un mare Partid care să corespundă ideilor zilei, nevoilor noastre, dorințelor tuturor celor ce mai cred în Țara asta?
Am o vârstă, am o anumită experiență de viață, știu că numai prin implicare putem să ne ridicăm acolo unde vrem să ajungem! Pe toți cei ce încă mai credeți că România merită un alt destin, vă aștept alături.
Când am lansat ȘCOALA DE VARĂ, la Târgul Internațional de carte, Bookfest-2018, pe 2 iunie, am vorbit și despre mizeria unor partide politice care n-au făcut nimic, dar absolut nimic pentru Țară, ci numai pentru conducătorii lor iubiți. Cine citește Școala de Vară, înțelege motivele pentru care eu cred că suntem deja obligați să ne schimbăm felul de a fi, că nu mai putem lăsa oameni de nimic să ne distrugă țara, că s-a acumulat în acești 30 de ani de la Revoluție suficientă experiență politică pentru a ne schimba destinul.
Încercăm?
