Dupa izbucnirea conflictului interetnic din Ucraina, care a culminat cu ocuparea Crimeii de catre Rusia lui Putin, dar si un adevarat razboi de secesiune intern – azi inghetat -, situatia dintre SUA si Rusia, dar si Occident – Orient, a degenerat din ce in ce. Au urmat sanctiunile economice comune ale Occidentului.
Conflictul a fost exportat odata cu intrarea Rusiei in Siria lui Bashar Al Assad, oferindu-i acestuia protectie impotriva SUA si Europei. La demersul rusesc s-a alaturat Iranul – marele si vechiul dusman al Occidentului – si, surprinzator, chiar fatal, Turcia lui Erdogan, cel mai avansat si mai important membru NATO de altadata in coastele Rusiei.
Ultimele doua evenimente – acuzatiile privind folosierea armelor chimice pentru asasinarea unui fost spion rus pe teritoriul Marii Britanii si de folosire a gazelor chimice in Ghouta de Est de catre armata siriana – au condus la o noua escaladare. Se mai poate intoarce, prin revenirea SUA si Rusiei, Occidentului si Orientului, la o stare de normalitate? Greu de spus. Mai degraba nu.
Pentru ca intregul context este defavorabil. Pe de o parte, conflictul urias intre Iran si Arabia Saudita – care la randul lui radicalizeaza si principalii aliati, Rusia, respectiv SUA. Pe de alta parte, razboiul comercial izbucnit recent intre SUA si China, care, de asemenea, tinde sa se inscrie in aceeasi logica de conflict Occident – Orient. Nu in ultimul rand, criza Coreii de Nord, care implica in mod direct in conflictul geo-politic si Japonia, de parte SUA, evident.
Avem, prin urmare, un conflict care imparte lumea in doua. Iar miscarile de tip reactie – contra-reactie – contra-contra-reactie nu fac decat sa creeze, pe zi ce trece, o falie din ce in ce mai adanca.
Solutia militara nu este rationala. Dar de cate ori istoria a urmat cursul ratiunii? Este cineva pregatit? Mai conteaza daca da sau nu?
Sursa: Aurelian Pavelescu
