ACORDUL FRANCO-GERMAN DE LA AACHEN: ”Mamă, nu-i e bine vacii noastre, uite, vine tata cu pielea ei pe băț!”
Emmanuel Macron și Angela Merkel, doi politicieni la apus, lipsiți de sprijinul real al propriilor popoare, s-au hotărât să facă o ultimă eroare, fatală și gratuită, prin semnarea Acordului de la Aachen ieri, 22 ianuarie, dorind să-i dea greutate prin recursul la istorie, tratatul reconcilierii franco-germane semnat De Gaulle – Adenauer în 1963. De ce eroare?
1. Acordul este o sfidare a UE, unde statele membre au statutul formal de egalitate, Uniunea fiind fondată pe principiul solidarității tuturor membrilor ei. Or, prin acest Acord, Franța și Germania se poziționează ca o entitate cu statut special, care dorește să controleze UE și celelalte state membre în mod explicit (acordul prevede că hotărârile pe care le vor lua în cadrul UE vor fi anterior discutate de cele două). Astfel, într-un sens oarecum generic, Aachen înseamnă IEȘIREA FRANȚEI ȘI GERMANIEI DIN UNIUNE, dar nu prin plecare, ci sub forma EXCLUDERII CELORLALTE (având în vedere forța economică a celor două).
2. Acordul creează condițiile RIPOSTEI LEGITIME a altor state, de a se asocia între ele în același fel, ca formă de apărare. Spre exemplu, dacă până în prezent Grupul de la Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia) avea un statut oarecum ilicit, fiind acuzat că vrea să rupă coerența UE, acum el a fost legitimat și, mai mult, legitimează orice alte forme de asocieri în afara cadrului UE, ceea ce va conduce și mai mult la fărâmițarea Uniunii, oricum fragmentată.
3. Acordul în întregul lui, dar, mai ales cu privire la chestiunea armatei comune franco-germane și crearea unei armate germane de un alt nivel de organizare, reprezintă o sfidare uriasă la adresa SUA și NATO. Intențiile declarate ca Germania să devină membru al Consiliului de Securitate se adaugă. Nu afirm că Germania n-ar putea să pretindă asemenea drepturi, dar, consider, că nu în această modalitate, care are aparența unor acțiuni de forță, ostile chiar aliaților ei.
4. SUA, și nu numai, nu vor putea trece peste probabila orientare mai strânsă a tandemului franco-german în relațiile cu Rusia, relațiile comerciale dintre Germania și Rusia fiind, oricum, denunțate de SUA din ce în ce mai puternic de câțiva ani. Care va fi reacția SUA? În niciun caz de simplă acceptare.
5. Care vor fi consecințele pe plan internațional? Spre pildă, în Orientul mijlociu tandemul franco-german se va confrunta cu o uriașă problemă din partea Israelului, aliatul tradițional al SUA, cu consecințe probabile asupra intereselor franco-germane cel puțin pe zona Iraniană…
6. Aachen-ul va cântări și în relațiile cu Marea Britanie, inclusiv cu privire la Brexit, insularii fiind îndreptățiți acum să reclame că Acordul este o dovadă că Franța și Germania n-au dorit niciodată o UE între egali.
Pe scurt, Aachen-ul nu pare a fi BOTEZUL unei noi și mai puternice UE, ci PROHODUL său. Dacă nu cumva va rămâne un simplu gest declarativ și festiv, care va fi uitat foarte repede.
Evident, Klaus Iohannis, nu putea să rateze ocazia DE A SE FACE DE RÂS ÎNCĂ O DATĂ, DOVEDIND CĂ ESTE UN SUROGAT. De ce a vorbit în germană, facând proba că nu este decât un mandatar al Angelei Merkel? De ce și-a arogat dreptul de reprezentare a României, când, de fapt, adevăratul Președinte al Consiliului UE este Primul-ministru? De ce a fost prezent acolo fără consultarea Parlamentului și Guvernului? Dar, tot răul spre bine: probabil că și-a compromis șansele pentru un nou mandat și din perspectiva relațiilor internaționale!
Sursa: Aurelian Pavelescu
