Catedrala NOTRE DAME a stat toată noaptea în flăcări!
Am văzut incendiul (atât cât ni s-a arătat pe micul ecran) încă de la începutul declanșării sale! Turnul săgeții era la locul lui, flăcările erau încă departe…
Este nepermis, absolut nepermis să constați că, în cel mai avansat Stat occidental, în inima Franței, la cel mai important Obiectiv al Creștinătății, nimeni nu poate să facă nimic pentru a potoli incendiul!
Mă gândesc la toate grozăviile lumii, la toate lașitățile omenești, la toate păcatele ce pot să ni se așeze pe suflete…
Am văzut această minune a lumii de câteva ori… Mi-am bucurat acolo, în tăcere, sufletul cu misterul specific geniului omenesc pus în slujba imensei Credințe în Dumnezeu!
Am văzut și am simțit și am trăit acolo Glorie, Artă și Credință…
Am văzut de ce este capabil geniul omului pașnic, ajutat de Dumnezeu!
Niciodată n-am fost mai trist, mai îndurerat, ca în această noapte…
Cea mai impunătoare Biserică ridicată în cinstea Maicii Domnului a ars ca o torță, și tehnologiile secolului XXI n-au fost capabile să limiteze dezastrul…
Asta mă face să cred că la mijloc ar putea fi mai mult decât un simplu incendiu!
Nu acuz pe nimeni, nu dau sfaturi nimănui!
Mă doare sufletul de cele întâmplate, mă simt ca ultimul neputincios din lume…
N-am cum să nu mă gândesc la climatul politic al acestor vremuri, n-am cum să nu mă gândesc la nebuniile lui Nero, cel ce a dat foc Romei doar pentru a-i inculpa pe creștinii ce-i erau potrivnici…
Dumnezeu ne va aduce limpezirea de care avem nevoie!
Catedrala Notre Dame nu este doar a Franței, este a întregii omeniri creștine și toți suntem solidari în imensa tragedie…
Doamne, iartă-ne și ajută-ne să trecem peste această tragedie…
Sursa: George Rizescu
