– Sărut-mâna, țață Ioană!
– Să trăiești, puiule! Auzi? Tu nu ești ăla, mic, al lui Badea?
– Eu, sărut-mâna!
– Să mai treci pe la mine… Mi-a adus Dode o carte cu povești…
– Pot să viu, acu?
– Hai, vino… S-o citești și să mi-o aduci înapoi…
– O aduc!
– Să-mi aduci și pe ailaltă…
– O aduc!
S-au dus anii… Îmi amintesc de țața Ioana, vecina noastră din Rociu… La șaptezeci de ani citea fără ochelari și băga firul de mătase pe urechile acului… Am trăit în curtea ei, așa cum am trăit în curtea noastră! Așa era atunci, la Țară… Curțile vecinilor erau ale noastre, ale copiilor…
Când a murit Țața Ioana, parcă a murit mama! Am plâns mult, am jelit-o, am fost după căruța cu coșciugul ei până la Biserică și până la Cimitir… Și Petre, și Mită, și Gelu, și Tudorel… Toți plângeam după Țața Ioana!
La prima pomană a țărânii, am stat toți alături, pe Cerga din in țesută în tinerețe de țața Ioana…
Mai avea o imensă calitate, țața Ioana! Era moașa noastră din colțul Satului, singura femeie care știa toate secretele unei nașteri ușoare, descântatul de bubă neagră, datul de gâlci, trasul bobilor pe nouă, descântatul deochiului negru și, așa ca o noutate absolută și demnă de ținut minte, țața Ioana, cu trei vorbe și două pupături pe frunte, i-a strâmbat definitiv gâtul primului instructor politic ajuns în satul nostru pentru colectivizare…
Ce s-a mai rugat de ea bietul om, ce-a mai implorat-o să-l ierte și să-i redea forma originală a chipului… Și noi, noi, copiii, ce-am mai râs, ce-am mai alergat după instructorul Pașol, așa pocit cum era…
Unde ai dispărut tu, viață de poveste? Unde?
Privesc azi spre noua generație și încerc, în felul meu, să-i readuc alături iubirea pentru ființa noastră supremă, ȚĂRANUL român, și constat cu regret, că abia dacă mai reușesc să-i fac să-și amintească ceva din Istoria acestui Neam!
Oameni buni, vă dau un sfat, unul mic, mic de tot!
Încercați să călcați ușor, foarte ușor pe urmele țăranilor români și o să vedeți minunea-minunilor! O să ajungeți, fără să vă dați seama, în apropierea lui Dumnezeu! Credeți-mă…
Sursa: George Rizescu
