Am umblat ceva timp prin lumea asta largă. Mi-am reprezentat țara cu onoare acolo unde am fost trimis, am vorbit întotdeauna la superlativ despre Neamul meu, n-am dat nimănui prilej de supărare, griji nefondate, dușmănii ascunse, comportament lipsit de politețe față de cei pe care îi reprezentam.
Am umblat și neoficial destul și am avut mereu același sentiment. Țara din suflet nu ți-o poate scoate nimeni, țara în care te-ai născut este unică, de neînlocuit, de nepărăsit.
Când Țara din Cartea de identitate se suprapune cu țara din suflet, confortul personal este maxim, simți în tine forța omului care are rădăcini, are temelii, are un trecut istoric, are un pământ al lui, moștenit de la ai lui, are proprietatea deplină asupra unui colț de Rai.
Când, din motive diferite, Țara din suflet nu se mai confundă cu Țara din C.I., sentimentul unei înstrăinări dureroase ți se așează pe inimă, devii un musafir mai mult sau mai puțin iubit într-un spațiu care nu-ți aparține și nu-ți va aparține niciodată!
În calitatea asta de musafir în spațiul locativ al altuia, țara ta din suflet se simte ușor abandonată, uitată, neglijată, chiar dacă, așa cum spuneam mai sus, tocmai această țară din suflet te face să fii ceea ce ești, să simți cu simțurile specifice felului tău de a fi, să iubești așa cum știi că se iubește în zona ta de obârșie, și să urăști, atunci când este cazul, la fel.
N-ai cum să înțelegi starea cetățenilor plecați de nevoie din această țară pe alte meleaguri, pentru interesele lor economice, cinstite și de bun-simț, fără să fi trăit un anumit timp într-o astfel de stare!
Acești oameni, de o îndrăzneală demnă de povestit urmașilor, sunt de fapt niște eroi ai zilelor noastre, poate cei mai adevărați eroi pe care îi are Neamul ăsta, astăzi! Ei sunt plecați, cu țara lor în suflet, acolo unde, pot să-și găsească ceea ce Țara lor din suflet, prost administrată de o clasă politică iresponsabilă nu poate să le ofere! Țara lor din suflet aproape că i-a abandonat.
Să nu creadă cineva că acești oameni, acești tineri în majoritatea lor, pleacă din Țara lor din C.I. de plăcere, de prea mult bine, din interese ce țin de alte preocupări lumești! Nu, nu și iar nu! Toți cei ce sunt nevoiți să plece la muncă în străinătate o fac pentru că aici, la ei acasă, nu mai au posibilitatea să muncească, să câștige un salariu cinstit și îndestulător pentru nevoile lor de minim confort social!
A-i jigni pe acești oameni pentru această alegere aproape impusă, este nedrept, este degradant, este în afara oricărei logici!
Clasa politică, mereu pusă pe harță, mereu găsită într-o criză de identitate, mereu nepregătită pentru rolul său de conducător într-o societate democratică este singura vinovată de toate aceste nefericiri, de toate aceste drame pe care sunt obligați cei ce pleacă în străinătate să le suporte!
Unii dintre ei, au locuri de muncă decente, dar majoritatea dintre ei muncesc din greu, pe salarii mizere (dar mai mari decât în țara lor din suflet și din C.I.), mulți se înstrăinează de familii, copiii lor susferind din greu toate aceste nedrepte sacrificii! Pentru că, este un imens sacrificiu să ajungi să muncești „afară” fiindcă în țara ta de suflet, politicianul corupt, hoț, prost, analfabet, găinar de rând, mincinos notoriu, pușlama ordinară, nu-ți oferă nicio șansă la viață.
Este un sacrificiu și o imensă dramă pentru care, așa cum încerc mai mereu să vă spun, această clasă politică trebuie condamnată, scoasă din zona puterii și înlocuită cu o mișcare politică bazată pe meritocrație! Meritocrația și nu supușenia prostului față de șeful de la Partid ar trebui să funcționeze în guvernarea acestui Stat, pe meritocrație ar trebui să se bazeze și structurile de conducere ale partidelor politice.
Când vom vota cu gândul și la cei ce pleacă din această țară pentru că aici , la ei acasă, nu mai au nicio șansă?
Când vom vota să ne vină copiii înapoi?
Când vom vota pentru ca Țara din sufletele românilor să fie aceeași cu Țara din Cărțile lor de identitate?
Când vom vota pentru recinstirea acestui Neam?
Când vom vota pentru ridicarea acestei țări din mizeria proștilor și analfabeților care o conduc?
Când vom vota și pentru fericirea celor nefericiți, pentru împlinirea celor neîmpliniți, pentru readucerea sentimentului de mândrie față de Țara în care te-ai născut și a Neamul din care provii?
Când?
Privesc uimit cum aceleași figuri politice lipsite de orice credibilitate vin să ne ceară voturile, se așază în fruntea unor așa-zise formațiuni politice noi, intră în tot felul de combinații toxice, doar, doar ne-or mai păcăli o dată.
Nu credeți, dragii mei, că ne-au păcălit destul? Cine-i mai crede?
