Sedinta solemna a Parlamentului cu ocazia zilei Centenarului: Presedintele Klaus Iohannis – penibil si in plus -, cele mai bune discursuri: Principesa Margareta, Primul-ministru Viorica Dancila, Presedintele Camerei Liviu Dragnea, Presedintele Senatului Calin Popescu Tariceanu – in aceasta ordine.
Klaus Iohannis a gresit din nou, grav. Discursul lui n-a avut nicio legatura cu Centenarul. Intr-un mod penibil A FOLOSIT Centenarul drept pretext pentru a lansa noi atacuri la adresa majoritatii parlamentare. Inacceptabil. Aceleasi teme ale #rezist, de sustinere a statului paralel (subteran), a abuzurilor politiei politice, contestand in mod brutal autoritatea Parlamentului ca institutie suprema a democratiei. Acelasi discurs cu „penalii”, fara a pronunta insa cuvantul. Un discurs de dispret la adresa poporului roman. Nu s-a abtinut nici macar in aceasta zi, care nu apartine politicienilor ci natiunii, sa emita mesajul urii si al interesului sau personal. Indiferent de razboiul politic pe care il poarta, nu avea dreptul acesta.
Principesa Margareta, cel mai bun discurs. Referirile istorice au creat o emotie puternica, fiind contemporani odata cu ele cu atmosfera febrila, inaltatoare, a zilelor Marii Uniri din 1918. Zile de fericire si lacrimi, de bucurie, dar si de doliu in fiecare familie de romani care si-a dat jertfa de sange in marele razboi pentru idealul national. Un discurs pentru tara si pentru popor, demn de o astfel de zi istorica. Felicitari!
Viorica Dancila a avut, de asemenea, un discurs excelent, legat de Unire si mostenirea ei, cu o proiectie pentru prezent si viitor. A cerut pace politica, admonestandu-l direct pe Iohannis, dar cu decenta cuvenita momentului. Adresandu-se liberalilor, care se pretind urmasii Bratienilor, le-a amintit deviza intemeietorilor: „Prin noi insine!”, adaugand „Nu prin altii”, cum fac liberalii de azi, afirmand ca stacheta intemeietorilor este prea inalta pentru ei. Discursul, cu puternice accente polemice, a fost insa conceput ca forma de apel la unitate a natiunii.
Liviu Dragnea – un discurs construit in tematica nationala. Singurul care a abordat problema Basarabiei si Bucovinei, aflate azi in afara tarii, transmitandu-le romanilor de acolo mesajul de solidaritate. Cuvintele de roman, Romania au fost repetate cu o frecventa foarte mare, simpla lor enumerare avand o semnificatie speciala.
Calin Popescu Tariceanu – un discurs excelent, cu care ne-a obisnuit, decent, expresiv, echilibrat, la inaltimea momentului, fara accente polemice.
O sedinta care a reflectat situatia politica din Romania la zi. Desigur, niciunul dintre discursuri n-au fost scrise de cei care le-au citit. Ele au fost, insa, comandate si acceptate in mesajul central de catre cei care le-au asumat si exprima pozitiile acestora. Aceste discursuri anunta ce va urma dupa 1 Decembrie. Probabil, ce a fost pana azi, confruntare, razboi.
Inchid cu un fragment din Iuliu Maniu din discursul de la 1 Decembrie de la Alba Iulia: „Istoria ne-a invatat ca nu trebuie sa asteptam nimic de la imparatii straini si de la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri. Adevarul ce ne calauzeste acum e ca singura noastra forta care ne poate tine in viitor, e aceea provenita din unirea tuturor romanilor, indeosebi noi, romanii din Ardeal si Ungaria suntem in drept sa cerem aceasta unire fiindca aci la noi este leaganul romanismului… Cine poate sa conteste fiintei noastre nationale dreptul de a-si croi singura soarta, de a se conduce ea insasi si de a-si constitui un singur trup cand sufletul ii este unul singur si intreg?”
Sursa: Aurelian Pavelescu
