Am sărbătorit o sută de ani de la Facerea României Mari!
Așa este, dar pun și eu o întrebare nevinovată: Ce fel de Românie am sărbătorit azi? Nu cumva am sărbătorit o rămășiță din România anului 1918?
Nu cumva am sărbătorit o Românie care nu mai există?
România din 1918 era impunătoare prim măreția victoriilor de pe frontul Primului Război Mondial, era demnă de respectul Europei pentru că reușise, pentru prima dată de la Mihai Viteazul încoace să-și strângă Neamul acasă și să-și adune teritoriile ocupate vremelnic de tot felul de popoare nomade prin Europa sau alte popoare cu apucături imperiale…
România de la 1918 a consacrat prin Tratate internaționale, dreptul sacru al poporului român la unitate națională, independență, și suveranitate, a fixat aici, în Centru Europei, pentru totdeauna dreptul Statului Român peste o parte din teritoriile vechii noastre Dacii… Spun doar „o parte” pentru că, așa cum se știe, pe o altă parte din mănoasele noastre teritorii dacice s-au așezat prin jaf și forță, o parte din popoarele migratoare venite din stepele calmuce, după un trai mai bun…
Am sărbătorit o Românie, pe care, politicienii ce au urmat celor ce au înfăptuit UNIREA, n-au fost capabili să păstreze Țara unită și poporul întreg, așa cum au primit Țara și poporul de la înaintașii lor… După moartea Regelui Ferdinand Întregitorul a urmat catastrofala politică a celui mai slab Rege pe care l-a avut Țara, regele Carol al II lea! Lipsit de orice viziune politică, acest fustangiu păcătos a fost de acord cu ciuntirea României Mari, a fost de acord cu cedarea Basarabiei la ruși, cu cedarea Nordului Transilvaniei națiunii nomade maghiare, cu pierderea Cadrilaterului, cu pierderea Bucovinei… Umilit de toți trepădușii unor state vecine, pușlamaua asta care a făcut de rușine și Tronul și Țara și Neamul românesc și-a luat ibovnica de braț și a fugit din Țară… I-a revenit Generalului Antonescu greaua misiune să reorganizeze Țara, să refacă armata, să intre în zona unor tratative complicate și să introducă Țara în război împotriva celor ce ne-au fura Basarabia și ne-au risipit Neamul! Nu i-a fost ușor! Mihai, urmașul lui Carol al II-lea era încă un copil, nu avea nici experiența necesară nici pregătirea potrivită să facă față unor evenimente așa de grave cum erau evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial! Mareșalul Ion Antonescu a făcut tot ce era posibil să facă un militar în astfel de situații. A câștigat Odessa, a luptat alături de nemți, a făcut sacrificii uluitoare, dar soarta războiului i-a fost potrivnică! Dacă la toate victoriile sale l-a chemat pe Mihai să i le ofere, să-l facă pe tânărul său Rege demn de armata sa victorioasă, la finalul războiului, cel ce l-a trimis la moarte pe Mareșal a fost tocmai tânărul Mihăiță… Nici nu s-ar fi putut altfel! Tânărul Mihăiță moștenise caracterul Tatălui său, „strălucitul” rege de mucava, iubărețul și nevrednicul de pomenire, Carol al II lea! România Mare din anul 1918 a terminat războiul în granițele României Mici, de azi… Basarabia este tot sub influența rusă, Bucovina la fel, chiar dacă ucrainenii se dau de ceasul morții că nu-i iubesc pe ruși… Păi dacă nu-i iubesc pe ruși, atunci de ce le place să țină sub dominația lor Bucovina Românească furată de ruși, de la români?
Dacă Ucraina vrea respectul țărilor vecine, de ce nu înapoiază ceea ce nu-i aparține?
Cum să ții cu japca un popor care nu a fost niciodată al tău? Cum să deții pământul furat de altul, doar așa, pentru că nu vrei să înapoiezi ceea ce nu-ți aparține, stăpânului adevărat, stăpânului cu drept istoric recunoscut de întreaga lume?
Ce fel de Stat democratic este Ucraina?
Despre Cadrilater, mai amintește cineva, ceva?
România de azi a sărbătorit o Românie care nu mai există, a sărbătorit o Românie batjocorită de nevrednicia unor politicieni ai timpului…
Și, pentru ca efectul dezastrului să fie total, politicienii de vârf ai României Mici de azi, nici nu mai pomenesc pe înfăptuitorii României Mari, de ieri!
Țăranul care a luptat în tranșeele războiului, țăranul care a venit cu toată suflarea Satului său la Alba Iulia în 1918 să-și declare măreția de stăpân al Țării sale Mari și Unite, n-a mai fost băgat în seamă de nimeni, azi, la împlinirea unei sute de ani de la acele vrednice și uimitoare realizări!
Azi, din păcate, niște politicieni mici, foarte mici, au sărbătorit doar o Românie Mică! Ca să ajungem din nou să trăim realizările lui Ferdinand Întregitorul avem nevoie de politicieni de teapa celor ce-au stat alături de Măritul Rege, nu de politruci mărunți născuți sub pulpana de proastă reputație a bolșevismului sovietic!
Cu actuala clasă politică n-avem cum să visăm la România Mare din anul de glorie 1918!
Să mă ierți, Românie Mare, pentru neputința de a-ți aduce astăzi un Omagiu așa cum ai fi meritat!
Sursa: George Rizescu
