Scrisoare deschisă Președintelui României, d-lui Klaus Werner Iohannis
PROTEST – CENTENARUL FĂRĂ PNȚCD
Domnule Președinte al României,
Vă scriu această Scrisoare de Protest în calitate de Președinte al PNȚCD. Știu că nu veți răspunde și, probabil, nu vă veți schimba nici comportamentul. De aceea, Protestul este adresat mai degrabă românilor, legat de responsabilitatea dumneavoastră.
De ce nu ați invitat, domnule Președinte, PNȚCD la Centenarul Marii Uniri?
Acesta este partidul care a adus Transilvania la România, la 1 Decembrie 1918, după mari lupte si sacrificii ale unor generații eroice, de la Andrei Șaguna, Simion Barnuțiu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, Vasile Goldiș, Ștefan Cicio Pop, Onisifor Ghibu, Alexandru Vaida Voievod, dar și Basarabia, prin acel uriaș, Pan Halippa, până la Iuliu Maniu – printre cei mai importanți oameni politici europeni ai secolului XX, stâlpul Marii Uniri!
Același partid care, în linia sa regățeană, își are izvorul la Mărășești, Mărăști si Oituz, unde și-au lăsat oasele zeci de mii de țărani români pentru ca Unirea să fie cu putință – culese apoi și păstrate cu sfințenie în osuarele de pe tot cuprinsul țarii -, acolo unde a luptat celălalt uriaș al neamului românesc, Ion Mihalache, și care a dat suflare chiar în tranșeele bătăliilor marelui Partid Țărănesc, cofondator și el, prin faptele sale, al României Mari și care, prin marii bărbați ai săi, de la Nicolae Titulescu, Radulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Grigore Gafencu, până la Virgil Madgearu – doctrinarul PNȚ -, au desăvârșit Marea Unire, constituind, împreuna cu Partidul Național Român din Transilvania cel mai important partid românesc din istorie.
Același partid care a participat la construirea României moderne in perioada interbelică, acordând drepturile politice românilor și ridicând la demnitatea ei clasa țărănească, izvorul națiunii. Același partid care, în perioada comunistă a dat jertfa de sânge pentru idealul de libertate național, zeci de mii de membri fiind martirizați în temnițele comuniste.
Și care, renăscut din cenușa învierii perpetue a neamului românesc, după 1989, sub legendara, tragica si senina figură a Seniorului Corneliu Coposu, a condus România pe drumul ei euro-atlantic, cu prestigiul său istoric, cu valorile sale si credința în democrație, iar nu ca vasal, ci partener egal al marilor democrații europene.
Nu, nu pentru ca sunteți de rea-credință, cel puțin in această chestiune, ci pentru că nu înțelegeți nimic din istoria României, nu aveți nimic in comun cu destinul acestei nații, nici cu trecutul, nici cu prezentul și nici cu viitorul său.
Ați transformat Centenarul Marii Uniri într-un nou pretext de promovare personală, aruncând același discurs al urii pentru dezbinarea românilor, sperând ca veți câștiga puncte electorale. Cu aceeași atitudine de imberb ați fredonat lozincile și locurile comune ale limbii de lemn despre nimic. Lipsa dumneavoastră de cultură politică este atât de gravă, încât nu vă permite nici măcar sa cereți sfaturi celor care știu. Exercițiul puterii pentru dumneavoastră a însemnat eliminarea adversarilor politici și complezența în cadrul instituțiilor europene pe care le frecventați făra nicio propunere pentru România, ocazii pentru concedii fără sfârșit pe banii țarii.
Nu, domnule Președinte Klaus Iohannis, PNTCD are un alt temei decât organizația pe care ați înființat-o dumneavoastră, Forumul Democratic al Germanilor din România! Noi, țărăniștii, avem o condiție neînsemnată, noi suntem succesorii Măriei Sale Țăranul Român!
Un Centenar fără PNȚCD a fost un Centenar eșuat, poză de vacanță de la idealul național. Noi am fi fost în drept să spunem: că România nu este întreagă fără Basarabia si Bucovina, nu este întreagă cu o clasă politică si un Președinte care au dezbinat națiunea, nu este întreagă cu o țară în care izvorul națiunii – lumea rurală -, despre care Iuliu Maniu a vorbit chiar in Actul Marii Uniri la 1 Decembrie 1918, a fost adusă în prăpastia disperării si dispariției, iar in plan extern o țară adusă în condiția tragică a ”neoiobagiei”, pericol pe care acelasi Maniu îl anticipa profetic în urmă cu aproape un secol. Să spunem că România este minunată!
Veți spune, desigur, că PNȚCD este azi cvasi-absent din viața publică, știind prea bine că astazi, ca și altădată, este o victimă a mașinațiunilor unei clase politice inepte, fără principii, care a izolat PNTCD tocmai pentru că nu avea nevoie de oglinda adevărului. Cu un PNL adus la remorca statului polițienesc. Printre altele, vă aduceți aminte ca la Sibiu, PNȚCD a pierdut sediul județean chiar în mandatul dumneavoastră de primar, imediat după ce a fost scos din parlament, fiind zadarnice toate cererile noastre pentru a ne fi oferit un spațiu in toate cele patru mandate ale dumneavoastră? A rămas așa până azi, interzis la Sibiu.
Domnule Președinte, nu sunteți primul și nici ultimul din lista lungă de prigonitori ai PNȚCD. De data aceasta, la Alba Iulia lui Iuliu Maniu, PNȚCD a fost scos de pe scenă în tăcere, pentru a fi dus in uitare chiar Iuliu Maniu și viteazul său partid, în numele imposturii. Tot așa s-a întâmplat, dar cu alte mijloace, la 1 Decembrie 1990 când, tot la Alba Iulia, Corneliu Coposu a fost huiduit de gloata sălbatică, ieșită din sclavia comunismului, la instigarea comuniștilor: un moment comparabil cu asasinarea lui Iuliu Maniu. Atunci, însă, în 1990, Corneliu Coposu fusese cel puțin invitat de Ion Iliescu și, în urletele mulțimii, a ținut discursul vredniciei.
Domnule Președinte, PNTCD și-a făcut datoria istorică și, indiferent de ce ne va rezerva viitorul, generațiile care vor urma vor citi despre faptele si speranțele noastre, despre o Românie a demnității. La această scară a istoriei, a conștiinței neamului românesc, faptele dumneavoastră vor rămâne abuz, nedemnitate si rușine. Nu vă dau întâlnire în fața adevărului!
Aurelian Pavelescu, Președinte PNȚCD
Sursa: Aurelian Pavelescu
