La inceputul anilor 90 umbla o vorba printre taranisti, plecata de la liderii in varsta, printre care si Corneliu Coposu: „Cu comunistii ne luptam de 50 de ani, dar cu liberalii, de 100!” Ce-o fi insemnand asta? Ca taranistii n-au fost niciodata prieteni cu liberalii in interbelic, ci, din contra, la antipozi – si prin doctrina si prin fapte! Ca, dupa 90, de asemenea, aliantele cu liberalii fiind conjuncturale si deloc de incredere!
Experienta gulagului comunist a sapat prapastii si mai adanci: liberalii – in cea mai mare parte – s-au dat cu comunistii, facand mari compromisuri, iar taranistii, nu, umpland temnitele si murind pentru Hristos acolo cu zecile de mii! Parca un destin ar fi fost harazit, cu totul altul, celor doua partide istorice. Chiar si in 90 si dupa 90, liberalii s-au tinut de trena comunistilor, iar in 2000, aruncand tot greul guvernarii pe taranisti, o noua tradare: au iesit din Conventie si si-au scapat pielea, tot cu sprijnul comunistilor…
Din propria mea experienta: 1) In 2008, cand PNTCD era practic in disolutie – nu se mai auzise de el de 8 ani, am candidat – numai pentru imagine se intelege, la Primaria Capitalei: surpriza: la inceput de campanie Ludovic Orban a preluat Organizatia de tineret a PNTCD, mituind-o pur si simplu, aruncand in media ca tinerii taranisti au plecat la PNL. O lovitura lasa, care ar fi trebuit sa ingroape tot efortul meu; 2) In 2012, cand am facut ARD-ul, impreuna cu PDL-ul, liberalii au facut USL-ul: dar nu s-au multumit cu asta. L-au preluat pe Victor Ciorbea, pentru a bulversa electoratul taranist si a bloca orice sansa de revenire; 3) In 2014, la europarlamentare, dupa un efort urias ca PNTCD sa devina vizibil, Crin Antonescu a iesit si a spus public sa nu se voteze PNTCD – au facut si materiale scrise -, pentru ca nu vom face 5% si atunci voturile vor merge la redistribuire: va dati seama ce a insemnat pentru PNTCD? Dezastru!; 4) Veniti de vreo doi ani in PPE, desi PNTCD era acolo de dinainte de 90, au facut totul pentru a exclude PNTCD de acolo, beneficiind de statutul de partid parlamentar si europarlamentar: la votul de excludere, nicio opozitie de la „fratii nostri liberali”!
Acum, aud ca „fratii nostri liberali” dau cu tamaie pe margini, ca participa la tot felul de intalniri cu „autenticii”, pentru a bloca, din nou, PNTCD, iar un Ciolos si tot felul de gainari, umflati cu pompa prin strainatati, ar vrea si ei niste firmituri!
Am propus de atatea ori, de demult, liberalilor o alianta, fie si pentru a-si rascumpara alianta care i-a salvat ca partid – CDR – prin acceptul lui Corneliu Coposu in 1996! Nici vorba! Singurul care a acceptat a fost Tariceanu, in 2008, dar boicotat de „autentici”, care au aruncat PNTCD-ul in aer…
Acum sunt anti-pesedisti, ieri au fost USL-isti! La ei nu s-au rasucit Bratienii in mormant, pentru ca statutul lor de liber-schimbisti este atat de cunoscut, incat nu mai surprinde pe nimeni!
Se vorbeste de o unificare a fortelor de dreapta, de la ei venind de aceasta data! Din disperare! Sa o vedem si pe asta! Ca de atata „prietenie” a liberalilor eu m-am saturat, poate vor veni cu ceva rational: deocamdata nu se vede!
Oricum, dragi liberali, la judecata din urma se va vedea totul, FATA CATRE FATA!
Sursa: Aurelian Pavelescu
