Așa cum am anunțat, am decis să intru în politică!
Nu mică mi-a fost mirarea cînd am văzut că, imediat, oamenii în care începusem să cred și să văd că au o anumită „statură” socială (un fel de statut ajustat pe un fel de personalitate), ceva ce dă bine la prima impresie, au și început să-mi dea lecții de moralitate!
Un fel de „ce cauți, domnule, dumneata într-un astfel de partid”?
Unii, ceva mai puțini, dar mai aprigi în aprecieri decât primii, s-au arătat chiar ușor ofuscați, că, vezi Doamne, iar am intrat în „mocirlă”!
Alții, ceva mai pașnici, dar tot „oameni de bine” mi-au transmis că „atâta timp cât nu m-am hotărât să fac politică”, eram apreciatul lor pentru postările de „bun-simț”, pentru pozițiile mele „patriotice”!
Vreau să le amintesc tuturor că, după ce am anunțat că intru în PNȚCD, n-am făcut niciun fel de schimbare de atitudine, personalitate, viziune asupra vieții, nu mi-am schimbat nici numele, nici adresa de la casă, nici domiciliul din Pitești(deocamdată) și nici nu m-am atașat de o anumită lume pe care am tot criticat-o în literatura mea satirică!
Altefel spus, am intrat în PNȚCD așa cum sunt și sper să rămân „nealterat”, dacă asta mi se tot reproșează de unii sau alții…
Mai trebuie să spun că înainte să intru în acest Partid politic, majoritatea dintre cei ce-mi citeau postările îmi cereau să intru în jocul politic, să încerc să fac ceva, nu doar să vorbesc pe la „porți închise”!
Recunosc că am amânat mult de tot, poate prea mult, momentul intrării mele în câmpul luptei politice, și am făcut acest lucru pentru că sunt prea scârbit de ce se întâmplă în politica românească din ultimii paisprezece ani…
Aș fi putut să rămân și pe mai departe un „scârbit de politica zilei” și să înjur de pe marginea fenomenului, aș fi putut să-mi văd de munca mea de scriitor satiric și să-mi tot bat joc de „eroii” acestei Clase politice ciudate, neperformante, slugarnică în raporturile sale cu „străinătatea”, inabilă și mereu în afara unor realități care interesează major Țara și Neamul…
Multe altele aș fi putut să fac, dar nimic din tot ce aș fi putut să fac, altfel de cât am făcut prin intrarea mea direct în arena politicii, nu m-ar fi așezat acolo unde cred eu că sunt încă util și unde singur m-am așezat!
Și am intrat în politică, culmea, tot din cauza scârbei pe care o am și o simt zilnic în toată ființa mea, la adresa acestei profesii, numită atât de simplu, politică!
Am intrat să încerc să schimb ceva, să contribui cu știința mea, atât cât este, la o mai bună cunoaștere și explicitare a intereselor politice, celor ce vor să intre în partide politice și vor să facă politică.
Și am ales cu inima, cu sufletul și cu mintea, Partidul în care să muncesc! De fapt, am ales o Școală politică, adică, ceva mult mai mult decât un Partid politic…
O Școală politică construită de întemeetorii ei pe principii și nu pe interese, pe Credința absolută în măreția Neamului românesc și pe slujirea fără rezereve a României!
Am ales un Partid aflat într-o uimitoare muncă de deschidere și refacere, de reclădire și adaptare la nevoile imediate ale Țării și ale Neamului.
Școala politică din jurul acestui Partid are deja prestigiul istoric al construcției României Mari, are la activul său strălucite examene date și câștigate cu viața politică a ultimilor o sută și ceva de ani!
A produs această Școală politică, miniștri și prim-miniștri, politicieni deja așezați pe soclul nemuritoarelor statui, martiri trecuți în zona sfințeniei…
Politica mare nu se face pe tăblia unei mese de birt și nici pe asocierea unor grupuri de interese!
Politica făcută la nivelul străzii nu este politică, este o simplă manifestație de simpatie…
Partidulețele înființate în spatele unor foști politicieni, mai mult sau mai puțin vizibili, ori de succes îndoielnic, nu sunt altceva decât „brigăzi artistice de amatori”…
N-au doctrină, n-au substanță politică, n-au viziune, n-au suportul unor principii fixate de-a lungul anilor!
Partidele pe „persoană fizică” sunt de fapt răul cel mai rău al unei societăți încă imature politic, ce nu are încă așezate în structurile ei sociale principiile unei democrații autentice…
Înființarea unor Partide după „toana” sau „toanele” unor indivizi, trăiesc atât cât ține „toana”sau „toanele” celor ce le-au înființat!
Dispare individul, dispare și partidul!
PRM-ul este cel mai bune exemplu!
A dispărut Vadim, a dispărut și PRM-ul!
Dispare micul Cioloș, dispare, plusul sau „minusul” său partiduleț, dispare Barna, dispare „guralivul străzii”, dispare Băse, dispare PMP-ul, și așa mai departe!
Fără să aibă o școală politică în spate, un Partid nu poate supraviețui!
Fără o Școală de medicină, nu dai pe piață medici, fără o Școală de muzică, nu dai muzicieni! Dai vraci și lăutari…
Fără o Școală politică, nu dai pe piață politicieni! Dai politruci!
Din păcate, România este plină de politruci și, rar, ici-acolo, vezi câte un politician…
Întreb și vă întreb, distinși prieteni din virtual, nu credeți că timpul văicărelii noastre cea de toate zilele s-a dus și a venit vremea să intrăm la plug?
Să arăm acolo unde nimeni nu mai ară, să semănăm acolo unde nimeni nu mai pune nimic în brazdă, să construim acolo unde nimeni nu mai vrea să se murdărească de varniță?
Până când să ne tot punem cenușă în cap pentru ceea ce nu fac alții?
De ce să nu intrăm noi la „vătale”, să țesem noi pânza care ne interesează, viitorul despre care ne tot place să vorbim?
Nu vă cer nimic altceva decât să deveniți activi acolo unde alții sunt total inactivi, să construiți acolo unde toată lumea dărâmă, să refacem o stare morală sănătoasă în care minți încâlcite să nu ne mai amenințe cu traiul în grupuri în loc de cupluri, ori să ne trimită spre economia epocii primitive, la „producția culegătorului de corcodușe”!
Eu am făcut pasul! Vă aștept lângă mine și vă aștept în cadrul Partidului pe care-l consider apt să ne reprezinte interesele, ideile, concepțiile despre lume și viață…
Veniți?
Sursa: George Rizescu
