Din respect pentru calitatea sa de intelectual serios, dar si pentru varsta sa foarte inaintata, mi-as fi dorit sa tac. Totusi, cred ca adevarul trebuie sa fie pe primul plan, cu atat mai mult cu cat altii incearca sa profite, chiar cei care si regizeaza.
Iata, deci, ca dl. Mihai Sora a fost transformat de #rezist intr-un fel de port-drapel al luptei lor impotriva democratiei. Adus mai intai in Piata Victoriei – gest funest, daca ne gandim la cei 102 ani ai filosofului – si folosit propagandistic din plin, dl. Sora a fost transformat, de fapt, nu intr-un port-drapel, ci intr-o mascota. Cuvintele sale nu aveau nicio legatura cu situatia concreta, cu legile justitiei, continutul acestora, ci exprimau pozitia sa – constanta dupa 1990 – impotriva PSD! Dar aceasta pozitie, cum dl. profesor stie prea bine, NU conduce automat si la ideea ca abuzurile DNA sunt bune, iar intrarea in ordinea constitutionala – in urma deciziilor CCR – ar fi rea! Asta numai asa, ca exercitiu de logica – un domeniu predilect al filosofiei.
Apoi lucrurile au curs de la sine, iar dl. Sora a ajuns sa faca like-uri multe, promovat cu sute, mii de distribuiri, fiind transformat intr-un fel de GURU al #rezist! Postarile sale, care contin de fapt locurile comune ale propagandei zilei, sunt prezentate ca un fel de penseuri profunde, vecine cu gandul despre adevar, fiinta, fiintarea etc. Si cu asta basta! In mediile intelectualilor mai ales, chiar si cei mai curajosi vor fi fost taxati: „A spus Sora, domne`, cum iti permiti sa spui altfel!”
Aceasta manipulare ma scarbeste. Desigur, dl. Mihai Sora poate gandi si spune ce doreste d-sa, dar ideea infailibilitatii sale, promovata de #rezist, n-o accept. Asa cum nu accept nici infailibilitatea papala (nici catolicii n-o mai accepta de fapt). O astfel de infailibilitate este, de fapt, si in contradictie cu stiinta filosofiei, profesia d-lui Sora!
De altfel, dl. Mihai Sora a indeplinit si functii mari guvernamentale – Ministru Educatiei in 1990, dupa cate imi amintesc, intr-o perioada critica, iar ce s-a intamplat in acele zile a marcat o intreaga epoca a invatamantului romanesc si nu tocmai in bine! S-o fi inselat, macar putin, si in acele clipe grele pentru natiune? Mai poate fi, d-sa, inocent in relatie cu mult hulita clasa politica luata asa, pe de-a-ntregul, ca tradatoare de tara?
Sursa: Aurelian Pavelescu
