Klaus Iohannis refuza revocarea Codrutei Kovesi. Tudorel Toader ataca la CCR…
Razboiul civil din Romania a intrat in faza transeelor, razboi de uzura, la infinit, sau – cum ar spune Kafka, „taraganarea la infinit”. Ceea ce unii spun a fi negru, altii spun ca e roz. Institutiile sunt blocate, societatea, si ea, intr-o viermuiala fara sens.
Evident, revocarea este corecta, necesara, obligatorie. Sunt atatea abuzuri si incalcari care s-au facut, ca nu le mai pot numara. Dar Klaus Iohannis ar fi trebuit sa dea curs revocarii fie si pentru a debloca mersul institutional, a da un semn de normalizare. Cand institutii ale statului, precum parlamentul, guvernul, ministrul justitiei, inspectia judiciara, CSM (cu privire la Protocoalele semnate si de Kovesi) spun ca NU E OK, cand tone de probe directe, compromitatoare la maxim, au fost varsate in spatiul public de ani si ani? Si nici ambasadorii, saracii, n-au mai prea iesit, nici vorba sa mai dea medalii.
Mi-e din ce in ce mai greu sa scriu, avand sentimentul ca e in zadar. Dar, nu. Acesta este sentimentul pe care doresc ei sa ni-l induca, la final unul de teama si neputinta. Avem un aliat puternic: timpul si adevarul, care va macina in sistem ireversibil. Nu stiu daca, odata schimbat, noul sistem va fi unul mai bun. Poate fi unul si mai rau, desigur, cel mai probabil. Dar cel de acum trebuie si se va schimba pentru ca ne-a si plictisit din cale afara. Abia astept sa o uit pe Kovesi, sa nu-mi mai amintesc fata lui Portocala, asa cum abia, abia, imi mai amintesc freza lui Amarie sau de malacul de Botos. Si altii multi. Uitarea este cea mai buna terapie impotriva acestor bacili, sa mai putem si respira, macar pentru cateva clipe.
Sursa: Aurelian Pavelescu
