Klaus Iohannis a intrat singur cu capul în laț și, cu cât trage mai tare, cu atât îi piere respirația. Ca un Tândală al Președinților! Iată de ce:
Cea mai mare eroare pe care o poate face un Președinte este să intre în conflict cu instituțiile care, constituțional, sunt mai puternice decât el în atribuții specifice. Indiferent de cine ar fi Președintele. Parlamentul, potrivit art. 61 din Constituție, este ”organul reprezentativ suprem al poporului”, pe când Președintele, potrivit art. 80 este numai reprezentantul statului, care se află în slujba poporului: concluzie, Președintele va pierde totdeauna într-un conflict sistematic cu Parlamentul, nu are nicio șansă.
Alt exemplu, Curtea Constituțională. CCR este ”garantul supremației Constituției”, spune 142 din Constituție. Cine intră în conflict cu Constituția, este imposibil să se confrunte cu CCR, ale cărei decizii sunt obligatorii și opozabile tuturor, cetățeni sau instituții. Președintele va pierde totdeauna în fața Curții Constituționale, cum e și firesc, nu are nicio șansă.
Președintele pierde și în fața Guvernului, care este susținut de Parlament și are atribuții exclusive în administrația publică centrală, dacă intră pe terenul guvernului. Mai are arma formidabilă a ordonanțelor, la care Președintele nu se poate împotrivi. Așa că Președintele nu are nicio șansă într-o confruntare sistemică cu Guvernul.
Or, ce-a făcut Klaus Iohannis? Ca o persoană care habar nu are ce înseamnă a fi Președinte, fiind totalmente incult și de rea credintă, a provocat un conflict deschis și, de multe ori, gratuit, cu cele trei instituții, încălcând cu știință Constituția. Rezultatul este clar și simplu: va pierde pe toată linia, e o problemă de timp. Singurul lucru pe care îl poate opune este imunitatea.
Mai mult, prin provocările iraționale, Klaus Iohannis a ajuns la un fel de suicid instituțional, pentru că, prin deciziile la care CCR a fost obligat, i-au fost definite și restrânse formal o mare parte a atribuțiilor care, înainte de existența deciziilor, aveau o vocație mai largă, puteau fi negociate, discutate politic. Ei, bine, după deciziile CCR, Președintele a fost adus din ce în ce într-un fel de cușcă, fiind obligat să facă ceea ce înainte făcea ca simplu drept, iar nu ca obligație… Așa că Iohannis și-a auto-cenzurat propria funcție, o face și azi, ca un Tândală al Președinților.
Să fie primit!
Sursa: Aurelian Pavelescu
