Klaus Iohannis in fata Parlamentului European, discurs despre viitorul Uniunii Europene: PENIBIL, RUSINOS!
Nu-mi vine sa cred. In fata unei sali goale a PE – cei mai multi prezenti fiind delegatia lui Iohannis de la Bucuresti -, care dovedeste dezinteresul si dispretul parlamentarilor europeni pentru Klaus Iohannis! Iohannis citeste cel mai anost si tezist discurs care mi-a fost dat sa-l aud: ca UE trebuie sa fie puternica si unita, ca e nevoie de o noua viziune – ca si cum cea veche n-ar fi fost buna -, din arsenalul discursurilor comuniste cu promisiunile cincinale. Ca e bine si sa nu fie rau. Un discurs care nu are nicio legatura cu realitatile Uniunii, criza in care se afla, contextul international extrem de tensionat, conflictul deschis cu SUA, Rusia, China, problemele extrem de grave din Orientul mijlociu – acolo unde influenta UE se apropie de zero! Dar uriasele discrepante cronice dintre sudul si nordul, estul si vestul Uniunii, solutii cu privire la criza migrantilor, lipsa unei strategii comune in domeniul militar si al politicii externe etc.?
Nu s-a abtinut Iohannis pana nu s-a prezentat drept lider al #Rezist, despre lupta tinerilor pentru democratie si pentru statul de drept, mesaj inacceptabil: democratia se exercita la urnele de vot, iar nu in strada.
In discursul care a urmat, Jean-Claude Juncker l-a ironizat deschis, afirmand ca UE va merge pe calea celor doua viteze sau a unei UE concentrice, contestand „viziunea” lui Iohannis cu privire la o UE in care toti sa avem sanse egale! In acelasi timp, Juncker a laudat DNA – fara a spune niciun cuvant nici despre Protocoale, nici despre abuzuri, nici despre drepturile si libertatile cetatenilor romani! Juncker a vorbit cu o condescendenta intolerabila. Ar fi facut la fel daca ar fi vorbit Victor Orban? Desigur, NU! Lipsa totala de respect! E adevarat, e posibil sa fi avut o noua criza de sciatica.
Revin la imaginea salii goale. Este raspunsul direct al UE la paralele pe care sunt dispusi sa le dea pe Klaus Iohannis. Si Iohannis s-a comportat ca atare.
Mi-as fi dorit un Presedinte care sa vorbeasca liber, sa insufleteasca multimi si o sala arhiplina, in numele unei cauze, a unui ideal, care sa dea speranta oamenilor, sa raspunda nevoilor si aspriatiilor lor.
In paralel, imagini de la inmormantarea lui Ilie Balaci: plin de oameni emotionati si recunoscatori, mandri ca l-au avut printre ei. Chiar si neinsufletit Ilie Balaci sta deasupra. Am avut si avem atatia care sa ne reprezinte cu mult mai bine decat a facut-o Klaus Iohannis azi acolo, sus, unde romanii si-au castigat dreptul de a vorbi. Sute de ani ne-am dorit sa vorbim acolo, cu mai-marii Europei: astazi, cand o putem face, n-avem vorbele la noi. Nu mai sunt timpurile in care Horea mergea la Imparatul de la Viena in audienta. Sau sunt?
Sursa: Aurelian Pavelescu
