Sunt întrebat, cu oarecare malițiozitate, din ce motive susțin impunerea PNȚCD-ului, condus de domnul Pavelescu, pe scena politică actuală. Mi se reproșează că susțin o cauză pierdută, că n-ar mai fi țărani dornici să construiască ceva în Țara asta, că Partidul s-ar afla într-o „zonă gri” a interesului politic, și mă văd nevoit să răspund:
Astzi, Partidul nu se găsește într-o poziție potrivită poziției sale istorice. Aici este de comentat! Cine este de vină, de ce s-a ajuns aici, putem vorbi la nesfârșit, fără să putem construi ceva! În cel mai nenorocit caz, putem distruge și mai mult, putem descuraja orice încercare de a reface o prestigioasă marcă politică românească! Domnul Pavelescu a dat toate explicațiile necesare. Cine vrea, le aude, cine nu, nu!
Probabil, mulți au crezut că este suficient să te numești țărănist, și gata, totul ți se cuvine, ai de partea ta o anumită demnitate a înaintașilor, ești purtătorul chinurilor celor ce s-au chinuit efectiv de-a lungul istoriei să păstreze vie o formațiune politică românească. Nimic mai greșit! Un Partid, indiferent cum se numește el, trăiește prin membri săi de partid, capătă demnitate prin demnitatea membrilor săi de partid și își pierde demnitatea în același fel!
Cât despre poziția și prezența țăranilor în acest partid, sunt nevoit să fac o mărturisire simplă, curată. Majoritatea celor ce formează societatea românească actuală, domnilor, suntem de la țară, suntem copiii țărânei fierbinți din satele românești uitate de Bunul Dumnezeu, multă vreme, sub tot felul de administrații politice.
Eu, distinșii mei „întrebători”, eu îmi port țărâna Satului meu, în sânge! Țărâna Satului meu este cu mine peste tot. O îngrijesc, îi simt dogoarea verilor din anii secetoși, o ud cu lacrimile mele, ori de câte ori mă apucă nebunia dorului de pământul ce mi-a dat viață… Și mă apucă de multe ori! Sunt mai țăran decât mulți dintre cei ce stau la țară, chiar dacă, așa cum se observă, ogorul muncii mele s-a schimbat și viața mea se petrece în alte dimensiuni.
Să nu ne uităm obârșia indiferent de funcția ce-o ocupăm la un moment dat în societate, indiferent de locul în care ne-a oferit Dumnezeu motivele unui trai decent!
PNȚCD-ul, cu obârșia lui sănătoasă și plină de demnitate, are obligația să se apuce imediat de treabă, să-și cheme în rândurile sale pe toți cei ce vor să construiască ceva în Țară.
Nu vedeți, că ne-am uitat identitatea? Nu vedeți, că lumea acestui occident civilizat ne râde în nas, ne caricaturizează demnitatea, ne ține efectiv la marginea Europei? Ne este rușine să mai vorbim românește când ieșim din Țară, ne este greu să tot explicăm mereu că suntem români, că n-avem nimic comun cu cei ce batjocoresc, fură, ori distrug în numele unei libertăți prost înțelese. Ne este rușine de rușinea noastră, domnilor!
PNȚCD-ul, repet, cu obârșia lui nobilă, este chemat să ia atitudine, să impună regului de civilitate democratică, să facă legi necesare dezvoltării Statului nostru, să introducă imediat o srie de acte normative protecționiste, necesare unei dezvoltări durabile, să impună restricții de mișcare tuturor celor ce ne-au făcut de râsul Europei!
Pentru un astfel de Partid încerc eu să muncesc, dragii mei întrebători. Nu știu dacă v-am convins, dar vă aștept alături. Este momentul să mai și construim ceva, nu doar să criticăm și să distrugem construcția altora.
