A trecut o săptămână de foc, un șir de evenimente politice importante, greu de cuantificat în context. S-au schimbat raporturi de forță. Am ales să nici nu le mai comentez punctual, ci la grămadă, așa cum le poate percepe cetățeanul simplu, asaltat de o informație pe care nu o mai poate gestiona.
A căzut moțiunea de cenzură a opozitiei inepte, care nici măcar rușine nu mai are, și nu de ieri de azi. Cum era de așteptat, rezultatul fiind previzibil pentru cei care știu să adune 1+1: nu era nicio șansă. De la tribuna Parlamentului am auzit mugete de boi și vaci, behăituri de oi, lătrături de câini și cățele, zbierete de măgari, dar și schelălăituri: peneliștii, useriștii, pemepiștii au fost pur și simplu călcați în picioare de ”ciuma roșie” și aruncați, încă o dată, în derizoriu. Niciodată niște oameni politici cât de cât decenți nu s-ar fi supus la o asemenea batjocură, fără a fi obligați să o facă.
Klaus Iohannis, și el, i-a ridicat mingea la fileu Vioricăi Dancilă. Dăncilă l-a umilit într-un mod îngrozitor pe neamț, dat afară de la Guvern cu coada între picioare ca un maidanez, cu întregul autobuz de la Cotroceni. Cum este posibil să se fi expus Iohannis la așa ceva? Serviciul făcut de el PSD-ALDE a fost uriaș: semizeul de la Cotroceni a îngăimat niște vorbe proaste despre Constituție, că el este, și, după ce i-au satisfăcut orgoliul infantil, pesediștii i-au făcut vânt pe scările de la Victoria, continuându-și ședința de Guvern nestingheriți.
Înalta Curte a început să-i pună în libertate pe toți cei care au fost condamnați de completurile de 5 ilegale, cum scrie la lege, repede, repede, ca să nu facă pușcărie pentru lipsire de libertate.
Iar Iohannis a mai primit un șut în cur de la Curtea Constituțională, care l-a obligat să semneze ”de îndată” remanierile celor doi miniștri, de la muncă și de la transporturi. Că nu le-a semnat până azi, e pasibil de pușcărie pentru abuz în serviciu, pentru că Decizia CCR este obligatorie potrivit Constituției.
În fine, Ordonanța de urgență care, printre altele, obligă băncile să nu-și mai permită practici pe care nu le pot avea la ele acasă, dobânzi de 3-4 ori mai mari și profituri la fel de mari în România. Reacțiile au fost penibile: băncile au început și ele să cerșească la ușa Guvernului, că nu e bine, că… ei sunt poporul român: oare, sunt? Aceste practici au fost denunțate de ani de zile, dar degeaba, eu o spun de 15 ani.
Încă un eveniment, vizita Cancelarului Kurz al Austriei la București, care îl laudă pe Iohannis. Că, ei, austriecii, după ce au luat o grămadă, pe nimic, de la români – bănci, petrol și gaze, păduri, servicii și aer – ne spun că nu e bine cu… ”statul de drept”, că ei știu mai bine cum este cu binele românilor, cărora le stă foarte bine în pușcărie.
Liberalii zic că ”moțiunea a fost bună”, exercițiu democratic, că altă dată o s-o facă și mai lată, și, în genere sunt masochiști, le place să ia bătaie la greu, în lung și în lat, mai ales în dungă.
Sursa: Aurelian Pavelescu
