Este cumplit să spui că iubești Țara, dar nu iubești țăranii… Atunci ce iubești? Cum să spui că te interesează Țara asta, dar faci tot ce este posibil să nu te afișezi, fie și numai la marile evenimente naționale, cel puțin de formă, cu reprezentanții ei cei mai autentici, cu țăranii? Cum să lauzi Țara la o sută de ani de existență, dar să nu aduci lângă tine, la tribuna oficială, cel puțin un țăran? Până unde merge demagogia? Până unde crezi că mai poți să păcălești lumea, domnule Conducător? Știu, domnia ta n-ai fost niciodată țăran! Foarte bine, n-ai avut acest imens noroc să simți ființa , temelia acestui Neam, dar să nu încerci cel puțin o mică prefăcătorie, acolo, o păcăleală ieftină, din care să se vadă că-ți pasă totuși de țăranul român, nu crezi că este un imens semn de prostie? De miopie politică? Întreb, nu dau safturi, nu condamn, dar n-ai cum să fii iubit acolo unde nu ești capabil să iubești și n-ai cum să fii urmat de cei pe care nu-i recunoști că există… De fapt, dumneata pe cine reprezinți, domnule Conducător?
Cine nu-mi iubește țăranii, domnule Conducător, nu-mi iubește nici ȚARA…
Sursa: George Rizescu
