Am susținut de nenumărate ori că Tudorel Toader este un eminent jurist, cu deosebire în drept constituțional și drept penal. Că a făcut lucruri absolut necesare și curajoase, cele două Rapoarte pentru revocarea lui Kovesi și Lazăr fiind documente de valoare juridică excepțională, dovezi ale existenței poliției politice ca politică de stat.
Un alt merit uriaș al lui Toader constă în sesizările făcute către Curtea Constituțională, care a avut astfel ocazia să stabilească raporturi juridice ferme între Ministrul Justiției, Guvern, Parlament, pe de o parte, și Președintele României pe de altă parte. Klaus Iohannis a pierdut enorm în urma acestor sesizări, care au îngrădit, pe bună dreptate, abuzurile făcute de Iohannis sub falsa autoritate a funcției prezidențiale. Practic, Toader i-a aplicat lovituri mortale lui Iohannis, cu Constituția în mână.
Unde a greșit, însă, Toader, revocarea lui fiind corectă și necesar? A ignorat faptul că Ministrul Justiției este, înainte de toate, om politic. Și om politic nu a reușit să fie. Bun jurist, bun profesor, dar nu suficient pentru a fi fost capabil să devină și un bun politician.
Ce-i reproșez? Este inacceptabil faptul că, de aproape doi ani modificările codurilor penale au trenat, multe dintre articole fiind neconstituționale. Cum adică? A accepta o asemenea stare de drept, în condițiile în care Președintele și opoziția s-au pretat la acțiuni nedemne de blocaj instituțional, a fost impardonabil! A accepta, în același timp, niște legi incorecte, făcute pentru a proteja abuzurile și a asigura impunitatea magistraților, a fost, de asemenea, impardonabil: acele legi fuseseră adoptate, și ele, prin ordonanțe de urgență, fără dezbatere publică. ACESTE CHESTIUNI TREBUIA SĂ FIE SOLUȚIONATE URGENT, PENTRU A STOPA IMEDIAT ABUZURILE ÎNFRICOȘĂTOARE, INDIFERENT DE PRESIUNI ȘI DE AMENINȚĂRI!
Nu numai că nu a reparat ceea ce era de reparat imediat, dar a și blocat demersurile din Parlament, asumându-și că va modifica el legislația prin ordonanțe. Cu atât mai grav. De aici și suspiciunea îndreptățită, că a făcut jocurile unor grupări din statul paralel!
Comportamentul lui Toader a generat consecințe nefaste. Cea mai mare parte a dezbaterii publice s-a concentrat pe acest joc, dând apă la moară inclusiv unui Timmermans și Juncker și propagandei toxice a statului paralel… Dorința aparentă a lui Toader de a-i convinge pe adversari să fie de acord cu măsurile pe care le va lua în viitor, L-AU DISTRUS POLITIC: el nu a înțeles că aceștia NU SUNT DE BUNĂ CREDINȚĂ și nu-și vor da niciodată acordul, singurul lor scop fiind de a discredita! Asta l-a costat funcția de Ministru! N-o să știm niciodată sigur dacă a fost numai naivitate sau, din contră, complicitate!
Eliminarea din Guvern a fost CORECTĂ, Toader devenind un factor de blocaj și neîncredere nu de ieri de azi, ci cel puțin în ultimele 6 luni. Personal, l-aș fi demis cel târziu în noiembrie anul trecut sau ianuarie anul acesta… O slăbiciune a actualei guvernări, de neiertat!
Sursa: Aurelian Pavelescu
