Distinși prieteni,
N-am dreptul să judec pe nimeni și nici n-o fac, n-am dreptul să cer nimic de la nimeni și nici nu cer, n-am dreptul să dau sfaturi nimănui și nici nu dau…
Răspund doar celor ce m-au înjurat, pentru că am adresat, în felul meu, o scrisoare deschisă, doamnei U.E.!
Celorlalți, celor care au vorbit cu delicatețea specifică înțelepților, le mulțumesc și-i asigur de tot respectul meu!
Nimeni nu știe mai mult ca noi, românii, ce minune a lui Dumnezeu este să ai o Țară, să ai o Casă, să ai un trecut glorios, să ai un Neam puternic, bun, omenos și predispus la toate sacrificiile închipuite sau nu, de cei ce i-ai fost mai mult sau mai puțin vremelnici conducători, exploatatori, asasini sau drept călăuzitori de pace și liniște socială… Istoria ne spune cât de mult am pătimit, cât de mult ne-am dorit o Țară a noastră, un cămin al nostru, un trai în libertate și pace…
Dacă n-am fi primit Țara asta de la Dumnezeu, ar fi trebuit să murim în fiecare zi pentru obținerea ei!
Dacă Neamul acesta n-ar fi fost aici de la Facerea Lumii, ne-am fi căutat în fiecare ceas începuturile, izvoarele vieții și devenirii… Dar noi avem o Țară și un Neam, avem o istorie și avem un trai al nostru specific, pe care trebuie să-l apărăm, așa cum l-am moștenit de la înaintașii noștri, de la Voievozii noștri, de la Sfinții noștri, de la Martirii care și-au lăsat viața în mâinile celui rău și viclean, ori de câte ori a fost nevoie să ne apere nouă, Țara, Casa și Viața…
Suntem aici de la Zidirea Lumii, suntem aici, așa cum sunt francezii în Franța lor, germanii în Germania lor, spaniolii în Spania lor, englezii în Anglia lor!
Noi suntem băștinașii acestui pământ, numit până ieri, Dacia, numit azi, România…
N-am plecat niciodată să luăm Casa altuia, n-am plecat să luăm pământurile altora, n-am jefuit pe nimeni, n-am distrus și n-am umilit o altă ființă omenească…
Cei ce au venit în Curtea noastră cu gânduri bune, au fost mereu omeniți și miluiți cu pâine și sare, iar la plecare, le-am așezat merinde și boabe de aur în ștergare de in înflorate și le-am oferit mereu ulcioare cu apă dulce de izvor ca să aibă pe drumul întoarcerii…
Cei ce au venit cu gânduri ascunse, ne-au cunoscut și iubirea, dar și mânia! La nevoie și numai la nevoie, i-am spulberat din rândul oamenilor, i-am făcut praf și pulbere și i-am trimis în noroiul crud al pierzaniei…
Pașnici prin firea sfintei noastre construcții, ne-am rostuit pașnic bordeele de la începutul veacurilor, ne-am educat în spiritul păcii sociale și al respectului pentru toți și toate, copiii…
N-am fost stăpâni de sclavi, n-am fost tiranii semenilor, n-am fost bandiți, tâlhari, hoți de drumul mare…
La îndemnul sfinților noștri Voievozi am construit Bisericile lui Dumnezeu în fiecare cătun, sat, comună, oraș… Și nu doar le-am zidit, dar le-am umplut mereu, și mereu, și mereu, cu sufetele noastre curate, cu închinarea noastră supusă sfințeniei și îngenuncheată cu umilință, Domnului, sub Altar!
Unele dintre aceste biserici sunt capodopere ale Cerului pe acest pământ!
Astăzi, când o parte din omenire s-a îndepărtat de Dumnezeu, noi construim cea mai impunătoare Biserică din lume, Catedrala Mântuirii Neamului!
CE poate fi mai frumos?
Nu există pe lume un alt Neam, cu atâta evlavie în suflet, ca Neamul românesc!
Dumnezeu ne vede, ne iubește și ne ocrotește Neamul și Țara!
Și astăzi, noi știm să ne rugăm cu tâmpla în țărâna firebinte a Pământului nostru, știm să ne venerăm eroii, marii duhovnici, stăm la imense cozi pentru a cinsti cu lacrimile noastre curate, moaștele sfinților ce ne călăuzesc destinul vieții…
Ne acuză unii de „primitivism”! Serios?
Să-i iubești pe sfinții călăuzitori spre slava lui Dumnezeu, însemnă primitivism?
Să-l iubești pe Dumnezeu, este un gest de primitivism?
Duminică de Duminică, în Sfintele noastre Biserici, răsună glasurile credincioșilor și ale Preoților în unitatea de slujire a sfintei Liturghii… și astăzi știm să ne onorăm morții cu jaletul nostru curat, vărsat din durerea sufletului și a inimii, din simțământul acela unic de DOR, nemaigăsit și nemaitrăit de alte neamuri…
Numai la noi, la români, moartea își are sărbătoarea ei specifică, numai la noi, la românii, întreaga comunitate jelește pe cel plecat și îl petrece în desăvârșita cinste a tăcerii până la groapa de veci…
La noi, nunta este o sărbătoare, dar și un ajutor pentru tânăra familie, botezul este actul de sfințire în Hristos al fiecărui nou născut și moartea este doar pasul de trecere spre veșnicia de dincolo de Cer!
Cântecele, doinele, poemele și scrierile noastre cele mai curate ne vorbesc în substanța lor despre curățenia morală a sufletelor noastre, despre frumusețea trăirilor noastre în deplină comuniune cu Bunul Dumnezeu…
Veselia noastră este proverbială, spiritul de milă și umilință întru dreptate ne sunt valori fundamentale!
Nu știm să urâm, să dușmănim să murdărim relațiile unei normalități umane, pentru noi, prieteniile sunt prietenii și le respectăm în toate trăirile noastre zilnice…
Cum să te superi pe un astfel de Neam?
Cum să te superi pe o astfel de Țară?
Cine are interesul să ne scoată din normalitatea trăirilor noastre?
Cine ne vrea îndușmăniți?
Cine ne vrea dezbinați?
Cine își dorește să ne spurce sufletele cu tot felul de îndemnuri la ură, minciună, tâlhărie și hoție de minți și suflete?
Cine ne vrea risipiți? Și dacă ne vrea risipiți, nu cumva ne vrea și Țara?
Nu cumva, asta, este întrebarea esențială?
Cine, de fapt, ne vrea Țara?
Dragii mei, iubiții mei, cred că a venit iar timpul să dormim cu rândul, să facem de pază Casei noastre, Țării noastre, Neamului nostru!
Intrarea noastră în U.E., trebuie să ne mențină mereu mintea trează și iubirea profundă pentru păstrarea intereselor noastre legitime de Stat cu drepturi depline și egale cu toate celelalte State componente ale Uniunii…
Orice știrbire adusă acestor principii de egalitate în drepturi și obligații să ne fie imediat motiv de analiză și dreaptă judecată…
Nimeni nu ne poate trata cu suficiența unei superiorități închipuite, nimeni nu are dreptul să ne ceară altfel de comportament decât „ normalitatea” existentă la nivelul Uniunii… Acesta este începutul unei colaborări cu toate statele Uniunii, numai așa se pot construi relații de prietenie, înțelegere și respect între neamurile Uniunii!
Orice alte forme de discriminare ne vor fi străine și le vom respinge cu tărie, indiferent de unde vin…
Minte trează, vigilență permanentă, iubire de Țară și Neam, iată principalele noastre obligații ca Țară membră în U.E., dacă vrem să lăsăm celor ce vin după noi și o Țară întreagă și un Neam unit!
Iubind pe toată lumea, cerem la rândul nostru să nu fim dușmăniți de nimeni!
Iată, domnilor care m-ați înjurat, doar câteva din ideile la care țin, în care cred, pentru care simt că merită să ne luptăm, ori de câte ori este nevoie…
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Sursa: George Rizescu
