E ușor să spui că au existat doar niște bestii, gardienii, care băteau, mutilau, omorau deținuți politici. De fapt aceste „bestii” poate că erau cei mai inocenți, fiind convinși că luptă cu inamici ai țării. Ce nu se spune este că „bestiile” nu ar fi acționat dacă nu ar fi fost împinse să acționeze astfel, dacă nu le-ar fi spălat cineva creierul, dacă nu le-ar fi sădit adânc ura față de deținuți. Cine era în spatele bestiilor? Cei care le verificau activitatea, cei față de care trebuiau să răspundă. Pentru a mulțumi un procuror ca Lazăr, bestiile dresate făceau exces de zel. Și vedeau că este „bine”, Lazăr îi recompensa când mai omorau în bătaie câte un deținut, pentru că prima dată cadavrul ajungea la el. Ar fi putut Lazăr să influențeze comportamentul acestor bestii? Cu siguranță, putea să îi tempereze, să îi facă mai umani apelând la partea bună din ei, scoțând-o la lumină. Dar de ce să facă asta? Misiunea lui Lazăr era tocmai să încurajeze bestiile. Multe drame nu s-ar fi petrecut dacă o persoană acționa altfel. Poate că la început Lazăr nu avea experiență și nu putea să evite primul val de crime. Dar după aceea? Trebuie să fii neom, lipsit de orice sentiment de compasiune, când nu faci nimic pentru ca situațiile tragice pe care le vezi zilnic în fața ochilor să nu înceteze. Iar Lazăr avea puterea oferită de educație, de autoritate, pentru a stăvili elanul sadic al gardienilor. Ce a făcut însă?
Sursa: Cătălin Avramescu
