Aproape toate reproșurile care mi se aduc au drept temei comparațiile între Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Rațiu și mine. Că aceștia n-ar fi făcut ce-am făcut eu ca lider al PNȚCD.
Privilegiu mai mare nu poate fi! Nu contează chiar deloc că asemenea comparații nu se pot face, că vremurile sunt altele, că unii spun că nu mai există clasa țărănească, că am luat partidul complet distrus de alții. Faptul că sunt comparat e un fel de miracol.
Ați auzit să fie comparat Ludovic Orban cu Ion I. C. Brătianu sau Gheorghe Brătianu în deciziile lui? Sau Dacian Cioloș cu George Pop de Băsești? Să fie comparate faptele lor cu ale celor din cartea de istorie și să fie trași la răspundere pentru asta?
Desigur, cei care fac comparațiile nu știu nimic despre aceștia, în mare majoritate. Nu contează deloc. Contează ce-și imaginează ei c-ar fi fost, un fel de Moși Crăciuni ai națiunii, care au venit cu daruri multe cât au trăit, pentru toți românii, Crăciunul fiind în fiecare zi pe atunci. Pentru că, în epoca în care trăim, a doritei prosperități și a timpului liber, așa traduce majoritatea binele, fericirea și libertatea.
Nu, chiar deloc Moși Crăciunii națiunii, ci purtători ai Crucii pentru un popor mereu sub asaltul nedreptăților, și tocmai de aceea atât de iubit de ei.
Noi, cei din PNȚCD, dorim să-i urmăm, neștiind ce-ar fi făcut, dar cunoscând prea bine ideile lor și suferința asumată. Pentru clipa istorică ce ne-a fost dată.
De aceea, mulțumesc contestatarilor mei!
Sursa: Aurelian Pavelescu
