Ambasada Romaniei la Ierusalim, un act politic deja consumat! „The rest is silence.” – ca sa-l citez pe Hamlet, autor al lui Shakespeare!
Memorandumul Guvernului de mutare a Ambasadei Romaniei din Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim – asa cum am spus-o deja la cateva minute de la declaratia lui Dragnea -, este cel mai important act de politica externa a Romaniei dupa 1990. Cei mai buni analisti au avut aceeasi reactie. Actul politic relanseaza Romania in politica internationala si va redefini politica interna. Rationamentul este simplu: SUA si Israelul vor sustine total, pana in panzele albe, decizia guvernului Dancila si pe Liviu Dragnea, ca exemplu si precedent in interiorul UE, cu atat mai mult contrapunand pozitia traditionala a Romaniei, de principal mediator in conflictul israeliano-palestinian in ultimii 60 de ani – la nivel european si chiar mondial. Orice alta chestiune, de la cele economice la cele militare sau politice, au devenit subsecvente.
Sunt dezamagit si stupefiat de pozitiile unui Cristian Diaconescu, diplomat de cariera, dincolo de pozitiile lui constante de sustinere neconditionata a statului paralel – ca sa vorbesc numai despre unul dintre opozantii Memorandumului. Lipsa de intelegere a noilor realitati geo-politice este evidenta: intrega realitate din Orientul mijlociu este fundamental alta decat pe timpul lui Ceausescu! Sunt absolut convins ca si Ceausescu ar avea astazi o alta abordare, reactia din 1968 impotriva ocuparii Cehoslovaciei de URSS – impotriva intregului bloc comunist, dovedind fara dubiu o perspicacitate iesita din comun in chestiunile de politica externa. De altfel, Diaconescu, dar si Basescu si Iohannis, se raporteaza acum cu mandrie la politica lui Ceausescu in chestiunea israeliano-palestiniana.
Reactiile de opozitie dura a lui Basescu si Iohannis sunt motivate pentru primul de invidie, pentru al doilea de invidie si disperare. Ca „taranoiul” Dragnea a fost capabil de o asemenea lovitura. Pentru ca nici unul, nici altul, nu pot fi atat de stupizi, incat sa nu priceapa. Iohannis aduce ca argument UE, de fapt o simpla justificare si scuza: ca nu e voie! Desigur, teoretic asa ar si fi. Dar, in realitate, nu! UE, cu Franta si Germania – dar si cu Marea Britanie acum exit – la volan, vor sa medieze intre israelieni si palestinieni de o mie de ani: rezultatul? ZERO! Doar vorbe si ipocrizie. Mai mult, reprezentantii UE ar vrea sa sustina cauza palestiniana, dar nu s-au dat in laturi sa-i atace devastator pe aliatii palestinienilor in lumea araba: pai, cum vine asta? si in caruta si in teleguta? Politica incoerenta, absurda, ineficienta, jocul politic gaunos, au compromis total acesti reprezentanti UE in Orientul mijlociu, niste panglicari! Ca palestinienii n-au fost ajutati cu nimic, poate au suferit chiar mai mult, si o spun fara niciun dram de cinism.
Romania va avea sau nu de castigat? Evident, da! Pe de o parte va primi sprijin neconditionat din partea SUA, altfel decat pana in prezent, pe de alta parte va primi respectul UE – care ne-a umilit indeajuns pana azi, ca pe slugile de buna voie. Cat de conformista a fost clasa noastra politica, pe atat am fost dispretuiti: cei care s-au opus vehement politicilor dublului standard al marilor UE, ca Ungaria si Polonia, au primit si primesc cu mult mai mult, si nu numai respect! Bucurestiul va deveni, daca va sti sa fructifice aceasta oportunitate, din nou, un nod in politica externa regionala.
Sunt convins ca aceia care se opun acestui curent vor intra, incetul cu incetul, in uitare. Astept, sunt convins, ca se vor gasi solutii cu mult mai bune si pentru cauza palestiniana, pentru ca responsabilitatile SUA si Israelului sunt, astazi, cu mult mai mari! Iar Bucurestiul ar putea avea un rol determinant intr-un asemenea proces, de dimensiuni biblice!
Sursa: Aurelian Pavelescu
